1 Corinteni, 15:53 - Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

Viața mea e-o adiere,
Pala vântului ce piere
Când a frunzei mlădiere
Se sfârșește liniștit.

Viața mea e-un strop de rouă
Într-o dimineață nouă;
Pentru el - o oră, două
Și-apoi pleacă neoprit.

Viața mea e șoapta humii...
Ce e ea-n tumultul lumii?
Însă freamătul minunii
E lăuntru-nveșnicit

Căci în bulgărul de tină
Domnul meu a pus lumină:
El, prin voia Sa divină,
M-a iubit.

Stropul ne'nsemnat de rouă
Nu mai ține-o oră, două,
Ci trăi-va viața nouă
Infinit.

Iar a vântului dulceață
Fi-va pentru mulți povață,
O mireasmă spre-altă viață
Nesfârșit.